De ce imi place sa port negru

Pentru ca am stabilit de la bun inceput ca acest blog va fi cu si despre orice, astazi am decis sa scriu despre afinitatea mea pentru negru atunci cand vine vorba despre stilul vestimentar. De ce? Pentru ca m-am saturat sa mi se adreseze tot felul de intrebari in acest sens. Nu ma caracterizeaza stilul gotic, modul in care am amenajat apartamentul in care locuiesc nu este specific familiei Addams, nu port all black 24/7, insa intr-adevar, 80% din hainele mele sunt negre, prin urmare, si vestimentatia mea este in majoritatea timpului, tot neagra:). Explicatia este foarte simpla: iubesc negrul, ma identific cu acesta si imi place sa il port ori de cate ori am ocazia.

10 lucruri pe care persoanele care se imbraca in negru, s-au saturat sa le auda

Daca nu ma inseala memoria, perioada in care am inceput sa imi conturez un oarece stil vestimentar a fost cea in care am intrat la liceu. Inca de atunci am inceput sa imi achizitionez in mare parte, articole de imbracaminte negre, dar aveam totusi grija ca fiecare outfit sa aiba si o pata de culoare. In timp, aceste pete de culoare au inceput sa fie din ce in ce mai rare, iar hainele mele din ce in ce mai negre (if that's even possible!:)).

Au existat doua momente in viata mea cand am trecut de la all black, la tinute viu colorate. Multe persoane din jurul meu au incercat sa aduca fel si fel de argumente in sprijinul parerii lor cum ca eram prea tanara sa port negru sau ca paream a fi mereu in doliu. M-am lasat influentata de toate aceste pareri si am decis sa fac o schimbare.  Exista o vorba romaneasca ce spune : "Cand 10 oameni iti zic ca esti beat, te duci acasa si te culci". Ei bine, am crezut ca este aplicabil si in cazul meu. Am inceput prin a-mi cumpara haine in alte culori, evitam purtarea negrului, iar daca totusi alegeam sa o fac, optam pentru un singur element in aceasta nuanta, pentru a-mi completa tinuta. In cele cateva luni, garderoba mea a prins culoare, pe alocuri. N-a durat insa foarte mult pana am decis sa ma reintorc la vechea mea dragoste. Nu inseamna ca din cand in cand, (la un eveniment sau ocazie mai speciala), nu-mi place sa ies din tipar, sa port o rochie, o pereche de pantofi sau accesorii intr-o nuanta puternica, electrica. Baza insa ramane mereu aceeasi: negru.

Nu il port pentru a parea mai slaba.N-am fost oricum niciodata vreo silfida, iar chestia cu "negrul subtiaza" e doar un mit. O persoana poate fi mai grasa sau mai slaba in negru, asa cum poate fi mai grasa sau mai slaba in rosu, in roz,in verde, sau in orice alta culoare.

Nu sunt nici negativista, nici trista si nici depresiva. Imi place sa cred ca sunt chiar o persoana joviala,  care iubeste viata si oamenii din jur, deci nu port negru pentru a exprima durerile sufletesti. Da, spre exemplu, stilul de viata al unei sotii de marinar (in speta, al meu) nu e mereu roz, insa nu simt nevoia sa fiu Morticia all the way, just because of that.

Negrul e ca o a doua natura pentru mine si de aceea nu ma simt ciudat sa fiu imbracata astfel aproape in fiecare zi. Nu imi impun sa caut si sa cumpar mereu haine in aceasta nuanta, ci simt pur si simplu imboldul de a o face. Ma simt frumoasa in negru,simt ca ma reprezinta, iar asta e tot ceea ce conteaza.

14 motive pentru care negrul este singura culoare ce merita a fi purtata

O sa concluzionez cu o idee gasita pe blogul psihologului Pera Novacovici. El a reformulat vorba romaneasca amintita mai sus, astfel: " Cand 10 oameni iti spun ca esti beat le arati degetul mijlociu si mai bei un pahar":).

“Black is modest and arrogant at the same time. Black is lazy and easy - but mysterious. But above all, black says this: "I don’t bother you - don’t bother me.” Yohji Yamamoto

Cum sa ai sprancene perfecte. Part 2

Asa cum am promis, revin cu partea a doua a articolului dedicat sprancenelor. Daca in prima parte am punctat cateva sfaturi legate de pensatul si vopsirea sprancenelor, in acest articol voi vorbi despre o  modalitate de a avea la orice ora din zi si din noapte un aspect perfect al acestora, adica: o forma frumoasa, armonioasa si  bine definita.

Poate ca multe dintre voi, cele care cititi, ati intuit deja: este vorba despre microblading.

Ce este  Microbladingul

Microbladingul reprezinta o tehnica noua de micropigmentare a sprancenei. Este o metoda manuala, iar instrumentul folosit are forma unui pix sau a unui creion la baza caruia pot fi inserate lamele foarte subtiri si de marimi diferite. Cu ajutorul unei astfel de lamele (formata din mai multe ace) se pot crea in spranceana linii foarte fine, asemanatoare celor naturale.

Procedura nu este foarte dureroasa (se aplica anestezic sub forma de crema), iar pigmentul non-toxic si hipoalergenic folosit patrunde doar la suprafata epidermei, fara a leza pielea in adancime (ca in cazul tatuajului clasic al sprancenelor). Rezultatul astfel obtinut este unul foarte natural, iar rezistenta acestuia poate varia intre 6 luni si 1-2 ani, in functie de tipul de ten (cat de bine absoarbe pielea pigmentul), dar si in functie de cum ingrijim sprancenele dupa aceasta procedura.

De ce sunt necesare doua sedinte

Dupa cum am scris mai sus, pigmentii folositi sunt mai naturali, motiv pentru care, o parte a culorii este absorbita de piele, o parte este respinsa. Neexistand posibilitatea de a aprecia in ce masura pielea va retine sau va respinge pigmentul, de la prima sedinta, la aproximativ 4 saptamani dupa aceasta se va efectua o a doua sedinta, de retus.

Daca in cadrul primei sedinte accentul este pus pe stabilirea si construirea formei sprancenei, in cadrul celei de-a doua sedinte se verifica reactia pielii la pigment (in functie de asta putandu-se aplica o culoare mai intensa) si se poate corecta sau ingrosa forma sprancenei daca este cazul.

Regulile de ingrijire a sprancenelor dupa microblading

- a se evita:

     *contactul cu apa pana la caderea cojitelor (5-14 zile)

     *expunerea la soare/solar

     *sauna

     *ruperea cojitelor (ele trebuie sa cada de la sine)

- de 3-4 ori pe zi se va aplica crema (bepanthen sau baneocin), in strat subtire

Microbladingul nu este recomandat:

- doamnelor gravide sau care alăptează

- persoanelor cu diabet, psoriazis, infectii cutanate, herpes in perioada activa

- persoanelor care urmează chimioterapie.

Been there, done that

Despre micropigmentare am auzit pentru prima data in urma cu vreo 3-4 ani, in timp ce urmaream emisiunea mea preferata de la vremea respectiva. Cea care a promovat atunci aceasta metoda a fost Catalina Popescu. Imediat dupa emisiune am cautat-o pe facebook si am pierdut minute in sir citindu-i postarile si uitandu-ma cu admiratie la pozele cu sprancenele care-i "ieseau din mana". Mi se parea o adevarata inovatie si ce-i drept, parca incepusem sa-mi doresc si eu "un set nou de sprancene". Deh, daca de ani buni aveam o manichiura impecabila gratie gelului, de ce sa nu-mi fi dorit si niste sprancene care sa arate tot timpul perfect?!Si asta.. fara vopsea, fara farduri.

Ei bine, daca sa visezi nu te costa nimic, aveam sa descopar ca pentru astfel de sprancene, nu doar ca ar fi trebuit sa  fac doua drumuri la Bucuresti la un interval de aproximativ o luna, dar ar fi trebuit sa scot si o suma frumusica de bani din buzunar. Nu voi mentiona suma, pentru ca nu are sens, dar pentru a va face totusi o idee, pot spune ca o persoana care castiga un salariu mediu pe economie si-ar fi permis acest serviciu facand economii timp de cateva luni. Nu am abandonat de tot ideea, insa m-am gandit ca in timp, aceasta metoda va fi din ce in ce mai populara, vor aparea si in zona noastra persoane foarte bine pregatite in acest domeniu si atunci si costurile vor fi mai mici. Nu aveam nicio garantie in acest sens, dar puteam sa sper:).

La inceputul acestui an, in timp ce ma uitam pe facebook la diversele stiri si poze din newsfeed, mi-a aparut la un moment dat o postare insotita de o imagine care anunta desfasurarea unui concurs. Pentru ca avea legatura cu micropigmentarea, am intrat pe pagina respectiva si am inceput sa ma uit la pozele clientelor. Mi-a placut sa vad fel si fel de tranformari, precum si modalitatea in care reusea Simona sa faca si din cele mai deformate sprancene unele perfecte. In plus costurile erau mult mai mici. Am ales sa ma inscriu si eu in concursul organizat de ea (desi nu visam sa fiu eu cea care castiga) pentru ca aveam astfel sansa de a incerca aceasta procedura platind doar 50% din costul total.

Timpul a trecut si la un moment dat chiar am uitat de acel concurs. Doar intamplarea a facut ca la vreo cateva zile bune dupa data incheierii concursului sa-mi amintesc. Am intrat din nou pe pagina si am cautat postarea. Nu mi-a venit sa cred cand am citit commentul Simonei care suna cam asa: " Castigator este numarul 16 - Anca-Mihaela Zahariea. Te rog sa ma contactezi pentru a revendica premiul". Am crezut ca nu vad bine:)). Rar am participat la concursuri, iar atunci cand am facut-o, n-am castigat decat experienta:))). I-am scris Simonei si am intrebat-o daca mai pot revendica premiul. Ma gandeam ca poate si pentru asta o fi fost stabilit vreun termen, ca la alte concursuri, Raspunsul ei a fost afirmativ asa ca am facut o programare si dupa cateva zile m-am prezentat entuziasmata dar si emotionata la salonul ei, curioasa sa vad cum se vor desfasura lucrurile. Stiam ca va fi o schimbare evidenta, pentru ca aveam vreo 3 saptamani de cand nu ma mai pensasem si nu imi mai vopsisem sprancenele, tot din dorinta de a mai lucra un pic la forma lor.

Despre Simona pot spune ca e o persoana foarte calda si foarte amabila. Mi-a explicat pasii pe care ii presupune procedura de micropigmentare (microblading) si a trecut la treaba:).

Mai intai a efectuat masuratorile necesare si mi-a creat forma sprancenelor prin desen. Mi-a oferit din start o oglinda pentru a vedea constant ce face, avand astfel posibilitatea de a-i spune ce nu mi se parea in regula, daca era cazul. In momentul in care a definitivat forma si a fost sigura ca si eu sunt multumita, mi-a aplicat anestezicul. Cat timp acesta actiona, ea si-a pregatit ustensilele, avand grija sa-mi arate ca lamela pe care urma sa o foloseasca era sigilata.

Desi mi-a pus anestezic, recunosc, tot m-a durut. O durere suportabila, dar suficient de mare cat sa ma determine ca din cand in cand, cand lucra pe anumite portiuni ale sprancenei, sa-mi tin respiratia:). Cred ca a durat in jur de o ora, o ora si ceva intreaga procedura. A meritat! Singurul lucru care indica faptul ca mi-am facut ceva la sprancene nu era pigmentarea propriu-zisa, ci pielea usor iritata din jur. In rest, aratau atat de natural, incat ziceai ca acelea sunt sprancenele cu care m-am nascut:)).

Simona m-a avertizat ca pielea va incepe sa se vindece si voi face cojite. De aceea, mi-a recomandat sa aplic de cateva ori pe zi o crema in strat subtire. De asemenea, mi-a spus sa evit pentru cateva zile apa, expunerea la soare sau la solar si sa nu care cumva sa trag de acele cojite.

Intrucat perioada de vindecare variaza de la o persoana la alta, putandu-se intinde pana la 2 saptamani, am stabilit sa ma intorc pentru a doua sedinta (cea de retus) dupa o luna. Rezultatul final a fost fara doar si poate pe masura asteptarilor.

[Fotografiile din dreapta au fost facute de Simona, dupa prima sedinta. Trebuie mentionat faptul ca dupa vindecarea pielii, pigmentul pierde din intensitate - cam 30%. Din pacate nu am mai facut fotografii nici dupa ce-a de-a doua sedinta si nici dupa vindecarea completa]

Acum, la aproximativ 6 luni, sprancenele mele inca arata foarte ok. E adevarat ca in unele zone, pigmentul s-a mai dus, dar nu de tot ( exista o usoara umbra) si nu ma deranjeaza deloc. Forma a ramas, iar daca vreau mai multa intensitate (asta doar atunci cand ma machiez) pur si simplu folosesc un fard pentru sprancene. 

Intrucat nu am apelat la aceasta metoda decat o singura data, nu va pot recomanda mai multe saloane din Iasi care sa ofere acest serviciu la standarde inalte.

Daca v-a placut tehnica Simonei (ce reiese din fotografii), atunci gasiti aici  pagina ei de facebook.

Ma intreb daca printre voi se numara doamne/domnisoare care sa fi incercat aceasta tehnica? Daca da,  ati fost multumite sau nu?

As fi tare curioasa sa aflu si alte pareri!:)

Cum sa ai sprancene perfecte. Part 1

Saptamana aceasta voi aborda un subiect care prezinta sau ar trebui sa prezinte o deosebita importanta pentru toate doamnele si domnisoarele: sprancenele. 

Sprancenele joaca un rol esential in fizionomia unei femei. Forma acestora evidentiaza ochii si creeaza un echilibru estetic al fetei. Chiar daca nu toate dintre noi am fost inzestrate de natura cu sprancene perfecte, asta nu trebuie sa fie o scuza pentru a nu avea sprancene ingrijite. In ultimul timp au aparut fel si fel de artificii la care putem apela pentru ca sprancenele noastre sa arate mereu impecabil. Nu este necesar decat sa le acordam importanta cuvenita. Daca despre ochi se spune ca sunt fereastra sufletului, ei bine, sprancenele reprezinta "rama decorativa" a acestora.

Nu-mi aduc aminte exact cand m-am pensat pentru prima data, oricum, cu cel putin 10 ani in urma. Nu am apelat atunci la o cosmeticiana, pentru ca, la fel ca multe dintre adolescente, eram ferm convinsa ca ma descurc si singura. Forma naturala a sprancenei mele nu era una definita si prezenta goluri pe alocuri. Lipsa unor cunostinte in domeniu m-a determinat sa pensez sprancenele pana am ajuns la  o forma subtire si ascutita :(. La vremea respectiva erau la moda sprancenele subtiri, deci ale mele nu aratau probabil foarte ingrozitor, dar acum, cand ma uit la poze si fac o comparatie intre sprancenele de atunci si cele de acum ma intreb, cum am putut sa le mutilez in asemenea hal?!?! Am avut atatia ani aceeasi forma "chinuita" incat imi inoculasem ideea ca la mai mult de atat nu pot spera, pentru ca nu aveam ce sa mai modelez.

Abia in primul an de facultate am ales sa merg la un salon destul de renumit in Iasi, cu speranta ca voi gasi acolo raspunsul la problema mea, ca voi intalni o persoana calificata care sa-mi explice unde am gresit si care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmez mai departe, dar mai ales, o persoana care sa poata repara, in timp, ceea ce eu cu maiestrie reusisem sa distrug. Ei bine, cum m-am dus, asa m-am si intors. Cosmeticiana de acolo nu mi-a spus decat ca daca vreau o schimbare trebuie sa las sprancenele sa creasca, adica sa nu ma mai pensez foarte mult timp. Dupa ce mi-a oferit acest "sfat pretios"  m-a pensat mergand pe aceeasi forma pe care o aveam deja. Cand imi amintesc de acea doamna trecuta de mult de prima tinerete, nu ma mai mir ca a procedat astfel, pentru ca am si acum in minte imaginea sprancenelor ei: destul de subtiri, o forma rotundo-ascutita si tatuate intr-o nuanta inchisa (erau aproape negre), in conditiile in care doamna era blonda. Sunt chiar recunoscatoare ca nu mi-a facut nicio schimbare caci Dumnezeu stie ce "minuni" de sprancene ar fi iesit din mainile ei.

Dupa experienta aceasta m-am lecuit pentru o buna perioada de timp de mersul la salon. Am incercat sa ma pensez mai rar si sa modific eu usor usor forma sprancenelor. Nu am reusit mare lucru, in sensul ca aveam in continuare o forma dubioasa a acestora. In schimb incepusera sa fie mai groase. Probabil ca daca as fi ajuns atunci la o persoana care sa aiba cunostinte solide in acest sens as fi putut obtine niste sprancene decente.

Acest lucru s-a intamplat intr-un final, dar dupa vreo 2-3 ani (!!).  La recomandarea unei cunostinte (ale carei sprancene imi placusera mult) am ajuns la o doamna ce lucra la un salon de cartier. Nimic spectaculos, nimic luxos. Un salon ascuns intr-un plan secund, la parterul unei scari de bloc. M-a intampinat o doamna extrem de draguta si joviala. Nu asta  m-a facut insa sa ma relaxez si sa ma las pe mana ei fara nici cea mai mica emotie, ci sprancenele sale: aveau o forma frumoasa, armonioasa si o culoare naturala. In cateva saptamani, sprancenele mele au capatat un alt contur. Vizitele la acel mic salon au devenit regulate: nu doar ca imi placeau la nebunie forma si desimea pe care  le capatasera sprancenele, ci eram fascinata de transformare si de cum imi erau puse in valoare prin faptul ca doamna Lili (cea facatoare de minuni cum obisnuiam eu sa ii mai spun) alesese sa mi le vopseasca la fiecare doua saptamani intr-o nuanta de maro-brun, intensificand astfel nuanta lor naturala.

Foarte mult timp am evitat sa pun mana pe o penseta. Mi-era frica sa nu stric din nou forma sprancenelor. Ulterior, usor usor (dat fiind faptul ca eram plecata perioade lungi din Iasi) cu grija si atentie, am inceput sa ma pensez din  nou si singura. Ajungeam mai rar la doamna Lili si atunci, mai mult pentru vopsirea sprancenelor.

Aveam insa sa descopar curand o noua modalitate de a avea permanent  sprancene perfect conturate. Dar despre asta voi vorbi in partea a doua a articolului:)

Acum ca am facut aceasta trecere in revista, voi incerca, prin prisma experientei mele, sa punctez cateva aspecte de care trebuie sa tinem cont atunci cand vine vorba de sprancenele noastre.

Pensatul sprancenelor

Daca alegi sa te pensezi la un salon, lucrurile sunt mai simple. Ar fi totusi ideal  sa ai certitudinea ca persoana care se ocupa de sprancenele tale chiar stie ce face. Mergi pe recomandari sau arunca un ochi pe portofoliul persoanei in cauza:).

Daca in schimb ti se pare o corvoada sa mergi la salon, nu vrei sa cheltuiesti  si crezi ca te poti descurca si singura acasa, atunci e bine sa tii cont de urmatoarele sfaturi:

1. Instrumentele de care vei avea nevoie sunt: o penseta de calitate superioara, dischete demachiante, solutie tonica si o crema de fata.

2. Priveste-te in oglinda si analizeaza-ti fizionomia pentru a-ti putea face o imagine cu  privire la forma finala, armonizata a sprancenei. Cand incepi sa te pensezi, urmareste constant forma naturala a acesteia (acea portiune mai deasa/pronuntata). Nu incerca sa faci ajustari dramatice din prima, mai ales daca nu te-ai mai pensat pana in acel moment. O spranceana poate fi adusa la o forma ideala, aproape perfecta in timp.

3. Efectueaza masuratorile necesare pentru a identifica forma corecta a sprancenei tale. Iti recomand sa folosesti o rigla mica, un creion sau coada unei pensule de machiaj. Vei avea in vedere urmatoarele:

   - capatul intern al sprancenei trebuie sa se alinieze cu aripa laterala a nasului

   - maximul de curbura al sprancenei trebuie sa fie situat la 2/3 din lungimea sprancenei spre exterior

   - capatul extern al sprancenei trebuie sa se alinieze cu unghiul extern al ochiului.

Toate aceste masuratori se vor efectua atat pe stanga cat si pe dreapta si trebuie sa fie perfect egale, pentru a nu se crea o asimetrie intre sprancene.

4. Cu ajutorul unei dischete si a solutiei tonice dezinfecteaza arcada

5. Identifica sensul de crestere a firului de par si executa pensarea  cu miscari succesive si rapide, sustinand in acelasi timp muschiul sprancenei. Astfel, vei resimti mai putin durerea cauzata de smulgerea firelor si vei evita piscarea pielii cu penseta.

6. Dupa ce ai pensat ambele sprancene, sterge-le din nou cu lotiune tonica. Acum e momentul sa faci ultimele retusuri: piaptana firele sprancenei in unghi de 45 de grade in sus si observa daca exista fire prea lungi ale caror varfuri ies in afara arcadei sprancenei. Doar acele varfuri le vei taia cu ajutorul unei forfecute.

Vopsirea sprancenelor

Indicata ar fi vopsirea sprancenelor inainte de a le pensa, acest lucru ajutandu-te ulterior sa dai mai usor o forma corecta acestora.  Nu este insa nimic gresit daca alegi sa faci acest lucru dupa ce te-ai pensat.

Sa nu-ti treaca vreodata prin cap sa aplici pe sprancene aceeasi vopsea folosita pentru par, din dorinta de  a avea aceeasi nuanta!!! Daca ai facut-o pana acum, please stop doing it! S-ar putea sa te trezesti intr-o buna zi fara sprancene si ar fi pacat!

Pentru procedeul de vopsire a sprancenelor vei avea nevoie de: o nuanta de maro mai inchisa sau mai deschisa in functie  de culoarea naturala a parului, betisoare cu vata sterila sau o pensula mica (cu peri moi), emulsie de hidrogen peroxid de 3% (niciodata mai mare) pentru prepararea vopselei, dischete demachiante, crema de fata si o lotiune tonica.

De retinut!! Evita folosirea vopselei negre pe sprancene, chiar daca esti bruneta. Vor arata nenatural, iti vor inaspri trasaturile fetei si te vor imbatrani. In plus, locul clovnilor e la circ:) So don't be one of them!!:)) Cel mult poti incerca sa amesteci o nuanta de maro cu foarte putin negru, pentru a intensifica acea culoare, dar trebuie sa faci acest lucru cu grija, pentru ca si cea mai mica greseala poate conduce la un rezultat dezastruos.

Pasii pe care trebuie sa-i urmezi atunci cand hotarasti sa-ti vopsesti singura sprancenele sunt urmatorii:

1. Prepara vopseaua. Intr-un recipient amesteci vopseaua in cantitate egala cu emulsia hidrogen peroxid de 3% (o cantitate mica din fiecare-cat o boaba de mazare).

2. Cu ajutorul unui betisor cu vata sau a pensulei aplica vopseaua in strat omogen, trecand peste toate firele de par ale sprancenei. Lucreaza cu minutiozitate si atentie, astfel incat sa nu depasesti limita sprancenelor si sa patezi pielea de vopsea.

3. In functie de intensitatea dorita, durata de mentinere a vopselei trebuie sa varieze intre 5 si 10 minute, cu o medie de 7 minute. Acest timp il calculezi din momentul in care incepi aplicarea efectiva a vopselei.

4. Cand timpul a expirat, sterge sprancenele cu ajutorul unei dischete demachiante si a unei creme hidratante. Poti completa acest procedeu folosind si putina apa calduta sau lotiune tonica.

Iata deci ce ai de facut daca doresti sa fii mandra posesoare a unor sprancene perfecte. Crezi ca acesti pasi sunt greu de urmat?

Voi reveni in scurt timp si cu a doua parte a acestui articol. Pana atunci, ai grija de sanatatea si frumusetea ta!

Daca ti s-a parut util acest articol sau ai o prietena/amica/cunostinta care are nevoie urgent de cateva repere in acest sens..please do share!

De asemenea, daca la randul tau ai alte sfaturi pe aceasta tema, le poti lasa intr-un comentariu:) I'll be glad to read them!

'Till next time!!

De la saten inchis..la ciocolatiu...la blond...Acasa sau la salon? Experienta mea..

Primul an de facultate a fost anul in care am ales sa fac o schimbare de look. Aveam parul mai lung de umeri si in nuanta mea naturala, saten mediu. Schimbarea a fost una majora: tunsoare bob in stilul Rihannei (fusesem pur si simplu fascinata de look-ul ei din videoclipul piesei Umbrella) si un saten inchis de la L'Oreal Casting Creme Gloss ( no. 300, vopsea fara amoniac). Imi placuse foarte mult rezultatul obtinut, asa ca am ales sa pastrez aceasta nuanta inchisa a parului cativa ani buni. Ulterior, dornica de noi schimbari, am inceput sa jonglez si cu alte culori precum ciocolatiu sau aramiu. La un moment dat, din dorinta de a incerca si o nuanta de blond, am hotarat sa deschid parul treptat, facandu-mi suvite. Din pacate nu m-am putut obisnui, probabil si pentru ca in final, nu am obtinut  acel blond care mi-ar fi placut mie. Plus ca, avand o afinitate pentru culorile mai inchise, deja imi era dor de satenul inchis pe care il alesesem prima data si la care de altfel am revenit in scurt timp.

 In general, nu sunt adepta mersului la salon pentru fiecare vopsire a parului. Pot afirma cu tarie ca ma descurc din acest punct de vedere si singura, in intimitatea casutei mele. Insa, de fiecare data cand a trebuit sa fac o decolorare/un decapaj a/al parului, pentru a trece de la o nuanta mai inchisa la o nuanta mai deschisa a acestuia, am preferat sa ma las pe mana unui specialist. Firul meu de par este subitre si destul de fragil. Imi era pur si simplu teama sa nu-l distrug experimentand in necunostinta de cauza, acasa.

Totusi, in decursul vizitelor facute la salon si in urma zecilor de intrebari adresate fetelor de acolo, am reusit sa acumulez cateva cunostinte legate de par si ingrijirea acestuia, ce-i drept, la nivel amatoricesc. Am inteles de ce anume are nevoie parul, cel putin in ceea ce ma priveste, si ce trebuie sa fac pentru a-l mentine cat de cat sanatos. Recunosc, nu aplic mereu sfaturile primite (de cele mai multe ori din comoditate:)), insa am grija totusi ca aceste momente sa fie cat mai rare.

Am scris cele de mai sus pentru a creiona o imagine cu privire la  schimbarile prin care a trecut parul meu in ultimii 7-8 ani. Am ajuns la concluzia ca oricate tratamente ai aplica, acasa sau la salon, atat timp cat il vopsesti, il decolorezi, il revopsesti, parul este oricum afectat.

Acum un an am hotarat sa renunt la satenul inchis. Mi-ar fi placut ca printr-o simpla bataie din palme sa pot avea din nou culoarea mea naturala (foto dreapta) dar am realizat ca e imposibil (fara sa astept sa creasca sau eventual sa il tund) asa ca m-am multumit cu un ciocolatiu. Am mers la salon si pentru ca nu as fi vrut sa decolorez parul in totalitate (din nou), am ales pentru inceput un ombre care sa urce cat mai mult de la varfuri spre jumatatea parului (foto stanga).

Nuanta mi-a placut, insa varfurile erau distruse. La scurt timp am hotarat sa ma tund, pentru a scapa de orice fir despicat. In decursul a cateva luni parul si-a revenit, s-a mai deschis (in urma spalarilor) si  am considerat ca e momentul oportun pentru a aplica nuanta finala: ciocolatiu. Am ales si de aceasta data o vopsea fara amoniac: L'Oreal Casting Creme Gloss Ciocolatiu no. 515.

Pana aici, toate bune: culoare frumoasa, par sanatos, me likey!!

Satisfactia aceasta a durat insa putin, cam pana acum vreo 3 luni cand mi s-a pus mie pata (scuzati-mi exprimarea) ca vreau sa fiu blonda. Ok, nu acel blond platinat, dar un blond cenusiu/gri. Stiam ca asta presupune cateva vizite la salon, un buget serios alocat in acest sens si un timp luuuung de asteptare. Initial, mi-am asumat toate aceste lucruri.  Am mers la Anca (Salon Privilege), i-am spus ce mi-as dori, mi-a analizat parul si mi-a zis ceea ce stiam deja: procesul se va face treptat. Mi-a facut pentru  inceput suvite in tehnica balayage, urmand ca dupa un timp sa revin si sa imi faca alte suvite, pentru ca in final sa aplice nuanta dorita. Zis si facut. Imi propusesem sa revin prin noiembrie-decembrie la ea pentru urmatorul pas. Daaaar, nu am mai avut rabdare.

De altfel, nerabdarea crestea pe zi ce trece, asa ca am luat in calcul din ce in ce mai serios ideea de a ma decolora si vopsi singura acasa.  Am inceput cautarile pe google: zeci de bloguri si filmulete pe youtube cu fel si fel de experiente de-ale fetelor care trecusera de la brunet/saten la blond fara a merge la salon. In cele din urma am luat hotararea: fie ce-o fi, o incerc si pe asta...Ma decolorez acasa.

Pentru ca inca aveam emotii in ceea ce priveste reactia parului meu, am optat  pentru kitul L'Oreal Paris Preference Wild Ombres no. 2. Am considerat ca decolorantul din acest kit nu este foarte puternic, dar poate reprezenta o prima etapa in drumul meu spre blond. Pasii pe care i-am urmat sunt cei recomandati in videoclipul de mai jos, cu mentiunea ca eu am aplicat solutia decoloranta pana mai sus de zona tamplelor, pentru ca scopul meu nu era propriu-zis obtinerea unui efect ombre, cat deschiderea nuantei parului.

 In urma acestui procedeu am obtinut nelipsitele nuante de portocaliu pe care am ales sa le sting cu L'Oreal Casting Creme Gloss no. 801. De asemenea, am inceput sa folosesc samponul de la Loncolor Ultra Silver Reflex care anuleaza reflexiile portocalii. Trebuie sa mentionez ca acum aveam practic vreo 3 nuante in par: saten natural la radacini (2 cm), ciocolatiu ici-colo si blond inchis (in fotografia de mai jos am din pacate caciulita, dar se poate observa nuanta de pe lungimea parului).Oricum, rezultatul per total era unul armonios.

Eram foarte multumita. Parul arata excelent, culorile se imbinau frumos (e drept, departe insa de ceea ce voiam eu). Nu e ca si cum ma asteptam sa fiu blonda instant, doar ca ma enerva gandul ca mai aveam de facut niste pasi in acest sens, iar asta presupunea rabdare. Din nou imi facusem mie promisiunea ca de data sa astept pana in decembrie. Well......

Dupa 3 saptamani de tratament intens al parului cu fel si fel de masti naturale (pentru ca acestea dupa parerea mea sunt cele mai bune) am hotarat sa fac pasul final si cred ca si cel mai important si curajos din tot acest proces: decolorarea cu o pudra/crema decoloranta mai puternica (11% sau 12%)

Dupa alte zeci de research-uri cu privire la ce tip de produse sa folosesc, am optat pentru unul dintre cele mai utilizate produse de catre fetele de pe diverse bloguri: Syoss Lighteners. Drumul de acasa pana la Carrefour e destul de scurt: aproximativ 5 minute de mers cu masina, daca nu e trafic intens. Asa ca  intr-o frumoasa dimineata am mers hotarata sa imi  cumpar mult laudatul  Syoss Lighteners 11%. In 30 de minute aveam acasa doua cutii de  Syoss Lighteners 13% (1. nu gasisem de 11%; 2. nu eram sigura daca imi ajunge o cutie) si doua cutii de L'Oreal Casting Creme Gloss, de aceasta data cea mai deschisa treapta: no. 1021.

Mi-am facut o cruce mare, am deschis una din cutiile de la Syoss, am urmat cu sfintenie pasii din brosura si, cu ajutorul periutei din kitul de la L'Oreal Preference (da, ati citit bine!! Am continuat sa folosesc acea periuta pentru ca mi s-a parut foarte utila atat pentru aplicarea cremei decolorante, cat si a vopselei) am intins produsul pe suvitele de par, rugandu-ma in sinea mea ca, in ciuda incapatanarii mele, sa nu am parte de vreo surpriza neplacuta. Dupa ce timpul recomandat s-a scurs, am clatit parul, am folosit samponul nuantator de la Loncolor Ultra Silver Reflex pe care l-am lasat pe par 3 minute, am clatit, am aplicat o masca pe care de asemenea am lasat-o sa actioneze 3-4 minute, apoi am clatit parul din nou si l-am uscat. Surpriza: eram morcoveata!! Nuantele obtinute erau mult prea portocalii, iar samponul  nu a mai facut fata si de aceasta data in a le stinge/a le atenua.
 Ar fi trebuit sa aplic si vopseaua cumparata, dar am decis sa aman acest proces pentru doua zile, pentru a da ocazia parului meu sa respire un pic, sa-si revina si sa se mai ingrase (sebumul protejeaza firul de par atunci cand il vopsim). Doua zile am stat cu parul prins in coc:)

Trebuie sa adaug faptul ca eram constienta de un lucru: sansele ca blondul obtinut in cele din urma sa fie cel dorit erau minime. Dar acum nu voiam decat sa scap de acel portocaliu din cap.. Eram din ce in ce mai convinsa ca pasul final trebuie facut la salon, pentru o nuantare frumoasa a parului.

Prin urmare, desi constienta ca s-ar putea sa sufar o dezamagire, dupa cele doua zile am aplicat si vopseaua aleasa. Ei bine, rezultatul a fost.....mult prea departe de ceea ce ar fi trebuit sa fie. In functie de cum batea lumina parul  avea reflexii galbui/portocalii. Unele fete despre ale caror experiente  citisem pe bloguri s-au oprit la nuanta obtinuta de mine. Eu stiam ca nu pot ramane asa, daca nu voiam sa fiu confundata cu vreo tanti vanzatoare de seminte la colt de strada. Va puteti imagina de ce...si puteti intelege acum ca poza nu reflecta 100% realitatea...cruda...
Ajunsesem chiar in acel punct in care ma intrebam de ce oi fi vrut sa fiu eu blonda??
Dupa ce am tras adanc aer in piept, dupa ce m-am plimbat cu oglinda prin toata casa, prin balcon si pe la geamuri, pentru a vedea cat mai bine nuanta obtinuta si m-am lamurit ca din orice unghi as privi,  culoarea e total  nepotrivita pentru tenul meu, am pus mana pe telefon si  am sunat-o pe Anca, tipa de la salon. I-am explicat ca am reusit sa ma decolorez acasa, ca parul arata foarte ok insa culoarea obtinuta e...imposibil de suportat:)).  I-am spus si ca in mod cert doar ea poate remedia situatia, pentru ca in comert nu gasesc nuantator potrivit si oricum, sansele ca un astfel de produs sa ma duca la rezultatul dorit sunt foarte mici. Cine stie ce o fi gandit Anca in momentul respectiv?!?! Poate ca-s nebuna?!?!?:)) M-a asigurat totusi ca nu e nicio problema, mi-a facut programare pentru ziua urmatoare si mi-a zis sa stau linistita ca voi pleca din salon multumita. A doua zi dimineata eram la salon. S-a uitat Anca la parul meu, probabil uimita de cat de bine se prezenta in urma decolorarii si vopsirii. A luat un catalog si mi-a aratat nuantele pe care intentiona sa le aplice si mi-a explicat si de ce. A combinat doua nuante de blond: unul cu subton violet-pentru a stinge galbenul pui si portocaliul din par si unul cu subton cenusiu, pentru a nuanta parul. A iesit o culoare tare frumoasa. Un blond pe care nu l-am mai avut niciodata, cu care nu m-as fi vazut si care, dupa umila mea parere, mi se potriveste...chiar daca, de fiecare data cand ma uit in oglinda e o senzatie ciudata, de parca nu as fi eu! Este pana la urma o chestiune de obisnuinta, atat pentru mine, cat  si pentru cei din jur.

 De precizat ar fi faptul ca nici aceasta nuanta nu e cea finala:). Nici nu ar fi fost posibil acest lucru. Daca Anca mi-ar fi aplicat doar un blond cenusiu peste culorile pe care le aveam in cap,  as fi iesit verde:)).
Acum ca m-am lamurit,  cu siguranta voi astepta pana in decembrie. Pana atunci,  multe masti aplicate si multa rabdare.

Concluzii

Atat timp cat iti cunosti parul si nu vrei sa cheltuiesti foarte multi bani pe  la saloane, poti alege sa te decolorezi sau sa te vopsesti si acasa. Asa cum am mai spus, parul e oricum agresat si afectat in urma oricarui procedeu.  Acum, cele care cititi probabil spuneti: "Ok, deci ai facut ce ai facut si tot la salon ai ajuns!"Corect, insa din punct de vedere financiar, am economisit, pentru ca, pentru a ajunge la acest nivel, ar fi trebuit sa fac cel putin doua vizite la salon. In fond, specialistul rar alege sa faca schimbari drastice, pentru ca nu e in joc parul lui si prefera sa nu-si asume riscuri. Desi are importanta, nu partea pecuniara m-a impins sa fac aceste schimbari acasa, ci nerabdarea care ma caracterizeaza deseori. Oricum, as putea baga mana in foc ca Anca ar fi avut oarece retineri in a se "juca" asa cu parul meu.

E evident ca exista diferente notabile intre produsele profesionale din saloane si cele din comert, dar, daca faci lucrurile cu grija si atentie si nu exagerezi, poti obtine rezultate mai mult decat satisfacatoare si acasa. Conteaza ce iti doresti, de la ce nuanta pornesti si cat de departe alegi sa mergi. Dupa cum ati putut citi in randurile de mai sus, personal am avut parte de o experienta placuta (in sensul ca as fi putut ramane la rezultatul obtinut in urma folosirii kitului de la L'Oreal, dar nu asta am vrut) si una mai putin placuta. Am invatat din asta, iar pe viitor voi sti exact ce pot si ce nu pot face acasa. Nu regret pasii urmati, dar recunosc, nu stiu daca i-as mai repeta.

Din fericire, parul meu chiar arata excelent, lucru confirmat si de Anca. Dar ar fi putut fi si foarte deteriorat, risc de altfel asumat. Nu e chiar cea mai buna idee sa faci o multitudine de schimbari intr-un timp atat de scurt. I was lucky!:)

Ramane la latitudinea voastra, fetelor, daca veti alege sa urmati aceeasi pasi ca mine sau veti alege sa mergeti la salon. Asa cum eu am invatat din experienta altor fete, poate ca si experienta mea va fi folositoare altora.

Si pentru ca tot am pomenit de mastile pentru par, o sa va scriu in final reteta uneia dintre acestea, pe care o folosesc eu cel mai des, pentru ca e foarte simpla. Aveti nevoie de:
- ulei de cocos
- ulei de ricin
- vitamina A.

Pentru desimea si lungimea parului meu folosesc 2 linguri de ulei de cocos (trebuie incalzit, pentru ca la temperaturi normale sau joase, el se prezinta in stare solida), 1 lingura de ulei de ricin si cateva picaturi de vitamina A. Se amesteca toate intr-un bol si cu ajutorul unei pensule (eu folosesc o pensula de vopsit parul), aplic amestecul pe suvitele de par. Intrucat am un par care se ingrasa destul de usor si e si fara volum, evit aplicarea mastilor de la radacina, insa  insist asupra varfurilor. Dupa ce am terminat de aplicat masca pe intregul par, acopar cu folie alimentara (folie transparenta) si fie imi pun o caciula, fie un prosop, pentru a crea caldura la nivelul capului. E de preferat sa aplicam aceasta masca seara si sa o tinem in par peste noapte (numarul de ore fiind mai mare) dar se poate aplica si lasa in par si in timpul zilei, macar pentru 2 ore:). Apoi se realizeaza propria rutina de spalare a parului.

Sper ca acest articol sa va fie de ajutor si sa invatati din experienta mea!